Caught Stealing (Recenzie) – O odisee urbană cu parfum nouăzecist și o narativă imprevizibilă marchează întoarcerea fulminantă a unuia dintre cei mai talentați regizori contemporani

by Alex Haulică · Published 3 decembrie 2025 · Updated 3 decembrie 2025

Darren Aronofsky (Requiem for a Dream) este un nume care a reușit să surprindă mereu prin felul inedit în care își metamorfozează particularitățile stilistice cunoscute pentru a traversa numeroase genuri care mai de care mai variate și provocatoare, dând astfel naștere unor producții cinematografice care s-au bucurat nu doar de aprecierea publicului dornic de inovație (The Wrestler sau Mother!), ci și de onoarea de a primi cele mai înalte distincții din industrie (The Whale sau Black Swan). Deși cariera impresionantă a lui Aronofsky a prezentat numeroase suișuri și coborâșuri din aceleași motive care i-au plasat numele în galeria celor mai talentați regizori contemporani, anul 2025 marchează întoarcerea fulminantă a acestuia pe marile ecrane grație filmului Caught Stealing, ecranizare a romanului cu același nume scris de Charlie Huston, care se descrie drept o odisee urbană cu un parfum nouăzecist captivant și o narativă veșnic imprevizibilă, susținută de o abordare dinamică și o distribuție valoroasă, mai mult decât meritorie de a atrage atenția celor în căutare de o experiență cinematografică pe cât de proaspătă, pe atât de dramatică.

Caught Stealing urmărește povestea lui Hank Thompson (Austin Butler), o tânără speranță a baseball-ului de performanță, dar a cărui stea strălucitoare a apus din cauza unui accident de mașină care i-a distrus cariera și l-a forțat să se angajeze ca barman în New Yorkul anilor 1990 pentru a se putea întreține, însă a cărui viață aparent liniștită ia o turnură neobișnuită în ziua în care excentricul său vecin Russ (Matt Smith) pleacă într-o călătorie peste ocean, lăsându-și motanul Bud în grija lui Hank și declanșând o succesiune de evenimente care vor schimba soarta întregii lumi interlope a metropolei americane. Așadar, după ce descoperă că Russ este implicat într-o consprație criminală formată din personaje dubioase aflate de ambele părți ale legii, iar adversarii bărbatului se află pe urmele sale pentru a recupera o sumă de bani la care doar acesta are acces, protagonistul nostru pornește într-o aventură prin cele mai întunecate unghere ale orașului New York cu scopul de a da de urma banilor lui Russ înainte de a fi prea târziu, luptând pentru viața sa în cele mai absurde și primejdioase contexte posibile, dar nefiind pregătit să achite prețul dur al faptelor sale eroice, chiar dacă asta îi va aduce într-un final izbăvirea și pacea îndelung căutate.

Având în vedere că filmul Caught Stealing reprezintă o adaptare aproape perfectă a materialului sursă, preluând premisa originală a acestuia și structura distinctivă a aventurilor lui Hank Thompson (asemănătoare dintr-o anumită perspectivă cu cea a unui joc video, în care fiecare nivel aduce cu sine noi personaje, provocări inedite și obstacole dificil de depășit pe drumul spre destinația finală) pentru a da naștere unui produs final mult diferit de ceea ce Aronofsky ne-a obișnuit, renunțând la profunzimea multistratificată a proiectelor sale anterioare în favoarea unui exercițiu creativ de tip thriller cu influențe de comedie neagră, pe care nu doar că reușește să îl transpună pe marile ecrane într-o manieră deosebit de captivantă, ci face acest lucru cu o savoare punkistă inegalabilă și o abordare revigorant de actuală (mulțumită scenografiei, costumațiilor și muzicii evocative sfârșitului anilor 1990, dar și diferitelor curente culturale de la acea vreme care stau la baza societății moderne). Prin urmare, simplificând aventurile lui Hank pentru o mai bună aprofundare a experiențelor transformatoare ale acestuia, Aronofsky și echipa lui au creat un cadru perfect în care dramatismul și comedia absurdă ajung să se împletească în cele mai surprinzătoare moduri imaginabile, găsind un echilibru optim între cele două dimensiuni ale filmului pentru a nu pierde din vedere substratul tematic valoros al acestuia, precum și morala ascunsă cu oarecare măiestrie dincolo de evenimentele aglomerate care alcătuiesc această odisee urbană excelentă.

În ceea ce privește tabloul general al filmului regizat de Darren Aronofsky, acesta este construit în jurul unui singur fir narativ principal, respectiv încercările lui Hank de a scăpa de urmăritorii săi și de a da de urma banilor lui Russ pentru a supraviețui, iar celelalte povești adiacente care se ramifică din acesta, precum relația de dragoste dintre protagonist și Yvonne (Zoë Kravitz) sau trecutul tragic al lui Hank surprins într-o serie de flashback-uri disparate, nu fac altceva decât să îmbogățească o experiență care era deja fascinantă încă de la bun început, al cărei dinamism necruțător și tensiune atmosferică ingenios controlate completează efortul creativ al regizorului cu doza de adrenalină de care proiectul avea nevoie pentru a se reinventa constant, dar fără a renunța la formula de succes care l-a consacrat. Pe cale de consecință, ca urmare a unor răsturnări de situație intrigante din a doua jumătate a filmului, deznodământul propus este unul relativ previzibil pe de-o parte, dar și spectaculos de subversiv pe de-altă parte, fapt pentru care satisfacția resimțită de public la finalul călătoriei este una iluzorie dat fiind caracterul ambivalent al evenimentelor portretizate, însă maniera absurdă de punere în scenă a acestora suplinește lipsa de realism a anumitor momente cruciale și încheie parcursul tuturor celor implicați în poveste în aceeași cheie tragicomică pe care regizorul a perfecționat-o de-a lungul peliculei, oferind astfel o bază solidă de la care să pornească o eventuală continuare inspirată din scrierile aceluiași autor.

Ultimul capitol unde producția Caught Stealing surprinde în unanimitate este cel al performanțelor actoricești, iar steaua cea mai strălucitoare din această constelație de excepție este Austin Butler (Eddington), talentatul artist interpretându-l pe protagonistul Hank Thompson cu aceeași carismă seducătoare și vulnerabilitate masculină cu care ne-a cucerit de-a lungul carierei sale în continuă ascensiune, dar reușind să acceseze și eroismul altruist ascuns dincolo de masca resemnării pe care fostul sportiv alege să o afișeze în fața lumii, livrând o nouă performanță care îi consolidează locul în clasamentul celor mai buni, versatili și șarmanți actori ai generației sale, chiar dacă parcursul evolutiv al protagonistului nu este atât de atent explorat precum ar fi trebuit pentru a putea justifica schimbările drastice pe care acesta le suferă ca urmare a situației delicate în care se trezește implicat. De cealaltă parte, Matt Smith (House of the Dragon) face o treabă absolut extraordinară în rolul lui Russ Miner, excentricul vecin punkist al lui Hank și personajul care servește drept catalizator al întregii narative, iar mereu fabulosul actor livrează o nouă performanță memorabilă în pielea unui criminal cu valențe eroice și porniri autodistructive, deși prezența sa pe ecran este mult mai limitată decât ne-a fost dat de înțeles inițial, fapt pentru care cameleonicitatea caracteristică artistului britanic este pusă în valoare de abia în a doua jumătate a filmului, acolo unde acesta atrage atenția publicului larg cu o interpretare ridicol de simpatică.

Referitor la ceilalți actori care ajută la conturarea tabloului neobișnuit al lumii interlope din orașul New York, una dintre persoanele cu cea mai importantă contribuție este Regina King (The Harder They Fall), care o transformă pe detectiva Roman dintr-o figură autoritară cu o ușoară latură caustică într-un element conturbator al aventurii lui Hank și unul dintre adversarii săi de temut, o imagine pe care fermecătoarea actriță o interpretează cu aceeași candoare abrazivă și dualitate misterioasă cu care ne-a obișnuit deja, în timp ce Zoë Kravitz (The Studio) joacă și ea un rol decisiv în pielea lui Yvonne, care întruchipează sfera afectivă a filmului și busola morală a eroului nostru (având o chimie electrizantă cu Butler și jucând cu naturalețe legătura strânsă dintre cele două personaje), deși parcursul său are un final prematur și perpetuează un clișeu de care cinematografia modernă s-ar putea lipsi în forma sa tradițională. Totodată, alte două prezențe care merită a fi menționate pentru rolurile amuzante pe care le livrează sunt Liev Schreiber (Splinter Cell: Deathwatch) și Vincent D’Onofrio (Daredevil: Born Again), a căror carismă personală este esențială pentru a surprinde umanitatea și onoarea disimulate ale criminalilor evrei Lipa și Shmully, iar rapperul Bad Bunny (Happy Gilmore 2) face și el o treabă admirabilă în pielea nonconformistului Colorado, folosindu-și personalitatea magnetică și simțul comic atipic pentru a-și lepăda pielea de artist consacrat și a explora cu succes și latura actoricească a talentului său.

Luând în considerare faptul că vara anului 2025 a fost una plină de blockbustere de mare succes, dar și de anumite eșecuri neașteptate la box office sau opere subapreciate în ochii criticilor, era oarecum de așteptat ca revenirea lui Darren Aronofsky pe marile ecrane să se bucure de o atenție deosebită, în special pentru că noua experiență propusă de acesta după o pauză de aproape 3 ani promitea a fi una revoluționară pentru cariera sa, însă succesul modest al ultimului său proiect nu este un indicator descurajant cu privire la nivelul calitativ al producției, ci o reflexie dezamăgitoare a contextului cinematografic actual. Așadar, pelicula Caught Stealing se face remarcată drept una dintre cele mai inedite surprize ale anului acesta, aducând în prim plan o odisee urbană cu o savoare punkistă fascinantă și o abordare imprevizibil de revigorantă, care nu doar că valorifică prospețimea distinctivă a narativei propuse, ci și versatilitatea impresionantă a unei distribuții unanim memorabile, însă ale cărei puncte forte clare vor rămâne nedescoperite din cauza sentimentului general de neîncredere pe care privitorii îl au față de această industrie în sine.