Him (Recenzie) – O dramă psihologică plasată în lumea sportului de performanță, dar cu o metaforă centrală intrigantă subminată de o execuție neglijentă

by Alex Haulică · Published 5 decembrie 2025 · Updated 5 decembrie 2025

Jordan Peele (Nope) este la ora actuală unul dintre cele mai importante și influente nume ale cinematografiei moderne, cunoscutul comediant renunțând în ultimul deceniu la nișa care l-a consacrat și construindu-și o carieră impresionantă în lumea filmelor de groază, acolo unde cineastul a lansat succesiv două dintre cele mai emblematice producții ale secolului XXI, și anume Get Out și Us, care nu doar că au revoluționat un gen cinematografic perceput a fi lipsit de valoare, ci au pus bazele curentului artistic intitulat „elevated horror” care a schimbat pentru totdeauna viitorul genului horror în contextul provocator actual. Deși meritele sale în calitate de regizor le eclipsează pe cele din postura de producător, Peele nu a ezitat să își împrumute talentele unice și altor producții horror, acesta fiind și cazul peliculei Him, o dramă psihologică plasată în lumea sportului de performanță, dar a cărui metaforă centrală deosebit de intrigantă și relevantă este subminată de o execuție neglijentă, care împiedică proiectul să își atingă adevăratul potențial.

Him urmărește povestea lui Cameron Cade (Tyriq Whiters), un fotbalist cu mari perspective de viitor, dar a cărui carieră profesională în plină ascensiune este oprită în mod dramatic după ce sportivul se trezește atacat cu brutalitate în timpul unui antrenament și nevoit să renunțe la visele sale mărețe ca urmare a traumatismului cerebral care i-a schimbat iremediabil viața. Cu toate acestea, soarta pare să îi surâdă lui Cameron atunci când Isaiah White (Marlon Wayans), o legendă a fotbalului american și idolul său din copilărie, îi oferă posibilitatea de a se antrena alături de el la complexul izolat pe care acesta îl deține în speranța de a-și recăpăta forma fizică de odinioară, dar descoperă treptat că oportunitatea pe care a primit-o este una mult mai întunecată decât și-ar fi putut închipui inițial, în special după ce evenimentele care se petrec în jurul său devin din ce în ce mai bizare și îl forțează pe eroul nostru să își depășească limitele pentru a putea deveni atletul la care a visat mereu, chiar și cu riscul de a se pierde pe sine pe acest drum.

Având în vedere că mai puțin cunoscutul Justin Tipping (Kicks) a fost ales să fie la cârma celui mai nou film horror produs de Jordan Peele, așteptările publicului cu privire la acest proiect erau oarecum împărțite, unii temându-se că lipsa de experiență a regizorului nu îi va face dreptate potențialului masiv al dramei sportive, iar alții arătându-se intriganți de premisa originală a acestei producții care tranzitează mai multe genuri extrem de populare, însă faptul că pelicula Him s-a dovedit a fi un eșec total a luat prin surprindere pe toată lumea, echipa creativă nefiind în stare să fructifice calitățile evidente ale aventurii suprarealiste a lui Cameron Cade și căzând pradă unor clișee deloc favorabile intențiilor sale artistice admirabile. Totuși, folosind o abordare de tip horror psihologic pentru a ancora drama protagonistului într-o realitate ușor perceptibilă de publicul pasionat de lumea sportului, Tipping și colaboratorii săi au construit o sferă tematică deosebit de valoroasă (explorând teme precum cultul sportivilor, idolatrizarea persoanelor publice sau pericolele masculinității toxice), care apelează la imagini și simboluri religioase cu scopul de a critica într-un mod inedit percepția modernă asupra celebrității necontrolate și a riscurilor la care se supun atleții în slujba idealurilor lor obsesive, lăsându-se corupți de figurile lor mentorale pe drumul succesului și devenind astfel produse gata de a fi exploatate în scopuri mai puțin nobile.

Luând în considerare cele menționate anterior, tabloul general al filmului este unul relativ interesant, fiind centrat exclusiv pe experiența lui Cameron în interiorul complexului deținut de idolul său, dar care nu reușește să vină în completarea metaforei centrale a poveștii, dedicând mult prea mult timp unor fire narative neinspirate, precum relația stranie dintre protagonist și influencerul Elsie White (Julia Fox) sau dintre Isaiah și fanii săi cultiști, care nu fac altceva decât să adâncească într-un mod greu de descifrat misterul în care este îmbrăcat parcursul eroului nostru și să ambiguizeze considerabil veridicitatea tuturor momentelor desfășurate pe ecran, fără a le contextualiza cu succes până la sfârșit și lăsând totul la limita interpretabilității. Pe cale de consecință, nici deznodământul filmului nu aduce clarificări satisfăcătoare narativei conturate, în ciuda faptului că o răsturnare de situație de ultim moment (destul de previzibilă ținând cont de imagistica specifică implementată) adaugă o tușă dinamică imperios necesară pentru a scoate producția din apatia repetitivă care o cuprinsese în partea mediană, însă transformarea pe care o suferă proiectul în urma acestei dezvăluiri majore distruge într-o manieră aproape parodică orice fărâmă de credibilitate rămasă, punând în scenă o secvență excesiv de violentă pentru a încheia parcursul lui Cameron Cade într-o notă oarecum optimistă, dar lipsită de rafinament și finalitate.

În ceea ce privește performanțele actoricești din acest proiect, Tyriq Withers (I Know What You Did Last Summer) face o treabă memorabilă în rolul lui Cameron Cade, un atlet pregătit să facă orice sacrificiu în slujba viselor sale mărețe, dar ale cărui ambiții narcisiste sunt umbrite de încheierea prematură a carierei sale, ceea ce îl aduce în brațele unei figuri autoritare care pare să îi vrea binele, dar care scoate la iveală cele mai întunecate laturi ale personalității sale, tânărul actor reușind să surprindă cu precizie atât calitățile onorabile, cât și neajunsurile reprobabile ale sportivului, chiar și atunci când este lipsit de susținerea unei scriituri care să îi valorifice talentul încă neșlefuit. În schimb, Marlon Wayans (Air) livrează o nouă performanță excelentă în pielea personajului Isaiah White, o figură ficțională emblematică pentru lumea fotbalului american și un mentor care își ascunde intențiile necurate în spatele unei măști afabile, iar experimentatul actor își demonstrează încă o dată toate fațetele talentului său incontestabil într-o serie de momente care îi scot în evidență versatilitatea artistică și atuurile fizice evidente, creionând astfel portretul unui antagonist pentru care năzuințele personale se transformă sub ochii noștri în obsesii distructive.

După ce subgenul elevated horror a căpătat o notorietate covârșitoare în ultimul deceniu, numeroase voci creative contemporane au încercat să preia exemplul mereu surprinzătorului Jordan Peele și să contribuie la schimbarea percepției publice despre posibilitățile aparent infinite ale întregului gen horror, însă nu toate producțiile cinematografice rezultate în urma acestui efort colectiv s-au bucurat de atenția cuvenită și nici de calitatea așteptată. Fără doar și poate, pelicula Him este unul dintre cele mai intrigante proiecte de acest gen lansate în 2025, însă punctele forte clare ale acestuia, respectiv premisa originală, substratul tematic valoros și distribuția fascinantă, sunt umbrite din cauza unei execuții absolut neglijente și a unei apetențe ostentative spre o imagistică șocant de violentă, fapt pentru care intențiile metaforice ale acestei drame sportive suprarealiste cu valențe de horror psihologic se pierd într-o arie a mediocrității dezamăgitoare.