Star Wars: Visions Sezonul 3 (Recenzie) – Antologia science-fiction revine pe micile ecrane cu un nou sezon pe cât de creativ, pe atât de spectaculos, dar căruia îi lipsește prospețimea de odinioară

by Alex Haulică · 9 decembrie 2025

Deși ultimii ani nu au fost deloc blânzi cu faimoasa franciză Star Wars, fiecare producție contemporană lansată de studiourile Lucasfilm ajungând fie să împartă publicul în două tabere beligerante (Star Wars: The Acolyte), fie să câștige aprecierea unanimă intens căutată în vremurile noastre (Star Wars: Andor), însă asta nu i-a împiedicat pe arhitecții celui mai popular proiect transmediatic science-fiction al tuturor timpurilor să încerce să își întindă aripile și în alte direcții surprinzătoare de dezvoltare, urmărind trendurile actuale și apetența modernă a publicului larg pentru anumite nișe cinematografice pentru a gusta din nou din succesul indubitabil de odinioară. Astfel, anul 2021 a adus pe micile ecrane superproducția Star Wars: Visions, un exercițiu creativ fascinant și versatil, care îmbină caracteristicile genului anime cu mitologia ofertantă a universului creat de George Lucas cu scopul de a mina potențialul inepuizabil al acestei francize, iar ultimele luni ale anului 2025 ne oferă deja cel de-al treilea capitol al antologiei spațiale, care rămâne la fel de spectaculos, profund și provocator ca în trecut, însă a cărui prospețime artistică pare să se fi diminuat din cauza unor decizii care reliefează limitele evidente ale unui asemenea tip de proiect.

Sezonul 3 al serialului Star Wars: Visions este format ca de obicei din 9 episoade care împrumută anumite teme prezente și în celelalte proiecte ale francizei, respectiv dualitatea dintre bine și rău, călătoria spirituală către sinele interior, natura ciclică a violenței sau rănile traumatice ale războiului, dar care sunt interpretate sub o formă mult diferită de cea obișnuită, folosind câteva dintre trăsăturile clasice ale anime-urilor japoneze (personaje cu proporții, înfățișări, calități fizice și reacții exagerate) pentru a explora o nouă față a galaxiei cunoscute de o lume întreagă, dar a cărei vastitate nemărginită rămăsese relativ neexplorată până în prezent. Așadar, urmărind structura bine definită a unei antologii episodice, în care fiecare parte a sa este plasată într-un alt colț al galaxiei și cu un set nou de personaje în centrul acțiunii, serialul Visions propune în cel de-al treilea capitol al său o abordare inedită, aducând în fața privitorilor 6 povești noi și 3 continuări mult așteptate ale unor episoade care au scris istorie, utilizând un fir roșu tematic intrigant pentru a lega toate aceste aventuri într-un tot unitar pe cât de complex și provocator, pe atât de distractiv și memorabil, dar care începe să prezinte o serie de fisuri compoziționale greu de negat, chiar și atunci când spectacolul vizual deosebit de inovator desfășurat pe ecran reușește adesea să distragă atenția de la aceste probleme din ce în ce mai vizibile și dezamăgitoare de la un episod la altul.

În ceea ce privește noile povești puse în scenă de echipa creativă a sezonului 3, acestea oferă o varietate impresionantă de experiențe care mai de care mai interesante și ingenioase, pornind de la rebeliuni asistate de noi tehnologii instabile (The Bounty Hunters) sau aliați înzestrați spiritual (The Song of Four Wings) și până la vănători de comori inocente (Yuko’s Treasure) sau tentative de salvare a unor fugari imperiali (The Smuggler), construind astfel un tablou general care pare din multe puncte de vedere congruent cu intenția de bază a macronarativei francizei, dar care se distinge clar de acesta prin felul revoluționar cu care tratează conflictul interior/exterior al protagoniștilor, fără a pierde din vedere niciodată caracterul mitic al seriei transmediatice și componenta afectivă care aduce laolaltă întregul efort artistic sub aceeași umbrelă tematică. În mod surprinzător, ultimele două episoade ale acestui sezon sunt dedicate unei incursiuni mult mai filosofice în profunzimile universului science-fiction, prima dintre acestea (The Bird of Paradise) folosind experiența traumatizantă a unui padawan Jedi pentru a creiona o călătorie senzorială prin tainele Forței, iar cea de-a doua (BLACK) punând în scenă o odisee psihedelică riscantă prin mintea fracturată a unui soldat imperial, definitivând astfel un cadru stilistic a cărui valoare intrinsecă nu va fi apreciată în totalitate de fanii care nu se vor lăsa cuceriți de această abordare neobișnuită.

Referitor la cele 3 episoade care servesc drept continuări directe ale unor povești începute încă din primul sezon și abandonate ulterior în sezonul 2 în favoarea altor idei originale, unul singur dintre acestea se ridică la același nivel calitativ stabilit de predecesorul său, și anume episodul The Duel: Payback, sequel al episodului The Duel, care urmărește cele mai noi aventuri ale lui Ronin (Brian Tee) într-un context care îl aduce față în față cu o forță de nestăvilit din trecutul său, apelând la ajutorul unui limbaj vizual monocromatic evocativ esteticii filmelor cu samurai clasice (în care accentele de culoare și tușele groase de pensulă sunt folosite cu scopul de a ilustra emoția specifică fiecărui moment pictat) pentru a completa cu măiestrie o experiență cinematografică absolut perfectă. În schimb, episodul The Ninth Jedi: Child of Hope nu reușește să aducă nimic nou în povestea tinerei Lah Kara (Kimiko Glenn), fiind mult mai concentrat pe stabilirea unor baze solide de la care să pornească spinoff-ul deja anunțat al acestei narative decât pe construirea unei noi incursiuni uluitoare într-unul dintre cele mai ofertante microuniversuri al acestei francize, în timp ce episodul The Lost Ones, continuare a episodului The Village Bride, dă dovadă de o oarecare îndrăzneală admirabilă, însă modul în care drumul lui F (Karen Fukuhara) se intersectează cu o fantomă din trecutul său nu a fost cel mai inspirat, semn că nu toate poveștile populare din sezoanele anterioare meritau a fi revizitate sub această formă neconvingătoare.

Desigur, așa cum ne-am obișnuit deja, producția Star Wars: Visions excelează la capitolul cinematografie, unele dintre cele mai populare studiouri japoneze împrumutându-și talentele unice pentru a da viață în stilul lor caracteristic unor experiențe cinematografice care aduc un suflu nou longevivei serii science-fiction, dar fără a apela la anumite artificii stilistice (introducerea unor cameo-uri deloc necesare sau contextualizarea restrictivă a unor evenimente portretizate) din nevoia de a ancora poveștile propuse în canonul prestabilit al francizei create de George Lucas, lăsând fiecare călătorie în parte să se dezvolte narativ/vizual/tematic în ritm propriu și păstrând cu succes aceeași spectaculozitate animată distinctivă de la început până la final, chiar dacă nu toate modurile de prezentare implementate vor fi pe placul privitorilor. Totodată, antologia spațială se face remarcată și la capitolul performanțelor vocale, acolo unde artiști cunoscuți, precum Brian Tee (Reacher), Will Sharpe (A Real Pain), Stephanie Hsu (Kite Man: Hell Yeah!), Anna Sawai (Shōgun), Jodie Turner-Smith (Tron: Ares), Karen Fukuhara (The Boys), Mark Strong (Dune: Prophecy), Emma Myers (Wednesday), Sonoya Mizuno (Deep Cover) și George Takei (Star Trek: Lower Decks), fac o treabă excepțională în a transmite complexitatea, vulnerabilitatea și brutalitatea unor personaje care populează toate colțurile galaxiei, luptând fie de partea Luminii, fie de cea a Întunericului, dar fiind uniți de aceeași dorință de a-și trăi viața după propriile reguli.

După cum se poate observa cu ușurință dintr-o analiză superficială a trecutului nu foarte îndepărtat al francizei Star Wars, șansele ca publicul larg să își mai recapete în totalitate încrederea în potențialul acestui faimos proiect transmediatic sunt relativ scăzute, mai ales pentru că multe dintre încercările lor contemporane de a face acest lucru nu au mai fost primite de fani cu același entuziasm de odinioară, indiferent de nivelul calitativ fluctuant al acestora sau de abordările diverse propuse de-a lungul timpului. Cu toate acestea, scepticismul general nu le-a inhibat celor de la Lucasfilm dorința de a redobândi succesul original de netăgăduit, iar asta a condus la crearea proiectului Star Wars: Visions, care, ajuns în anul 2025 la cel de-al treilea sezon, continuă să țină franciza pe linia de plutire printr-o serie de aventuri care mai de care mai ingenioase și riscante, susținute de un stil de animație impresionant de versatil și o serie de performanțe actoricești memorabile, însă a cărui prospețime creativă caracteristică nu își mai face simțită prezență atât de pregnant și condamnă antologia anime la un viitor surprinzător de incert în forma sa actuală.