Good Boy (Recenzie) – Un experiment creativ înbrăcat în ambalajul inedit al unui film horror cu o metaforă centrală înduioșătoare și o performanță actoricească istorică

by Alex Haulică · Published 10 decembrie 2025 · Updated 10 decembrie 2025

Spre deosebire de ceilalți competitori ai săi din domeniul streamingului, platforma Shudder este una dintre cele mai puțin cunoscute și vizitate de publicul larg, chiar dacă selecția impresionantă de producții cinematografice de tip horror ale acesteia este inegalabilă la ora actuală, oferind atât proiecte care au reușit să depășească limitele bugetare pe drumul succesului (Late Night with the Devil), cât și lungemtraje experimentale care nu trebuie ratate de cei în căutare de inovație și teroare (In a Violent Nature). Tocmai din acest motiv, faptul că relativ mica platformă de streaming a reușit să lanseze în această toamnă unul dintre cele mai intrigante filme horror ale anului 2025 este mai mult decât notabil, pelicula Good Boy descriindu-se drept un experiment creativ îmbrăcat în ambalajul inedit al unei drame psihologice atipice, cu o metaforă centrală înduioșătoare și o performanță actoricească istorică, dar a cărui valoare intrinsecă este oarecum diminuată din cauza unei viziuni artistice revoluționare, însă mult prea restrictive per ansamblu.

Good Boy urmărește povestea lui Indy, un câine devotat stăpânului său dependent de droguri Todd (Shane Jensen), a cărui viață ia o turnură dramatică în ziua în care bărbatul alege să se mute alături de patruped într-o casă izolată din pădure pentru a-și vindeca demonii interiori și a se împăca cu ideea dispariției sale iminente, fără să se aștepte ca holurile noii sale locuințe să fie bântuite de stafia unor evenimente tragice care i-au marcat familia în urmă cu ceva timp. Din păcate, retragerea din societate l-a împins pe Todd din nou în brațele dependenței sale, iar asta l-a ambiționat pe loialul Indy să facă tot posibilul pentru a-și apăra prietenul de toate spiritele rele care amenință să îi pună omului viața în pericol, descoperind în această aventură cu iz supranatural că secretele adânc ascunse în trecutul casei din pădure influențează starea lui Todd în moduri nebănuite, pe care doar protagonistul nostru necuvântător le poate opri înainte de a fi prea târziu.

Luând în considerare cele menționate deja, nu ar trebui să fie un secret pentru nimeni că filmul produs/scris/regizat de debutantul Ben Leonberg se face remarcat drept unul dintre cele mai inedite și riscante experimente cinematografice ale anului 2025, nu doar pentru felul provocator în care limitează percepția privitorilor despre cele desfășurate pe ecran la perspectiva unică a câinelui Indy (punând accent pe abilitățile senzoriale unice ale patrupedului și pe conexiunea emoțională strânsă dintre animal și stăpânul său), ci pentru maniera polarizantă prin care o metaforă centrală absolut sfâșietoare ne este exprimată prin intermediul unui spectru supranatural malefic, adăugând astfel noi straturi de profunzime unei narative aparent inexistente, dar care își ascunde complexitatea tematică în spatele unor moment terifiant de autentice în accepțiunea eroului nostru. Desigur, clișeele arhicunoscute ale genului horror nu aveau cum să lipsească și din configurația de bază a acestei drame psihologice neconvenționale, iar prezența acestora restricționează din multe puncte de vedere potențialul enorm al exercițiului creativ propus, ceea ce face ca deznodământul aventurii lui Indy să își piardă din eficacitate până la final, chiar dacă elementul revelator decisiv îmbracă experiența într-o haină afectivă greu de ignorat, care trebuie interiorizată pe cont propriu cu speranța că adevărata intenție a filmului să ajungă sub o formă sau alta la fiecare privitor.

Ultimul element care trebuie discutat cu privire la proiectul Good Boy se referă la performanța actoricească memorabilă a protagonistului Indy, care se interpretează pe sine în acest experiment de un succes modest și demonstrează puterea indubitabilă a artei cinematografice, dar și a trăirilor sufletești veridice ale unui actor central necuvântător, talentatul patruped fiind extraordinar de credibil pe tot parcursul filmului și transmițând la perfecție emoțiile viscerale trăite de simpaticul erou din dorința aprinsă de a-și proteja stăpânul în fața ororilor vizibile/invizibile care i-au pus gând rău, dar pe care doar loialitatea și dragostea animalului le poate combate într-un punct culminant tensionat, care completează cu sensibilitate parcursul evolutiv al celui mai îndrăgit protagonist al anului 2025. Cu toate acestea, nici prezența lui Shane Jensen (The Wicked One) în rolul lui Todd nu ar trebui să fie una de lepădat, deși personajul uman nu are nicio contribuție specială la cele desfășurate în jurul său și servește inițial ca punct catalizator al întregii povești, înainte de a deveni un element de fundal care reacționează la stimulii prietenului său devotat, însă absența acestuia sub forma actuală ar fi stricat tabloul general construit și ar fi distras atenția de pe personajul central, ajutând astfel din umbră (fața sa ne este dezvăluită de abia în ultimele minute ale filmului) la consolidarea unei sfere afectiv-tematice demne de toată atenția.

Având în vedere că anul 2025 va rămâne în amintirea cinefililor drept unul dintre cei mai buni ani din ultimul deceniu în materie de filme horror, ultimele 12 luni aducându-ne în mod constant pe marile ecrane și în casele noastre producții cinematografice care mai de care mai înspăimântătoare, inovatoare și provocatoare, faptul că mai puțin cunoscuta platformă de streaming Shudder reușește să își croiască drum până în inimile noastre printr-o serie de proiecte independente care țin pasul cu contemporanii lor mult mai vizibili și susținuți nu poate fi decât îmbucurător pentru viitorul acestei industrii volatile. Așadar, pelicula Good Boy se face remarcată drept una dintre cele mai originale surprize ale acestei toamne, oferind împătimiților genului horror și nu numai un experiment creativ neașteptat de bun și intrigant, care se folosește de o abordare atipică și o performanță centrală memorabilă pentru a transmite dincolo de ecran o metaforă profundă îmbrăcată în haina unei drame psihologice de inspirație horror care nu trebuie ratată în acest sfârșit de an, chiar dacă potențialul său uriaș nu a fost deloc valorizat așa cum ar fi meritat.